ETAPA IV .:STABILIZARE DEFINITIVA:.

Pentru aceasta şi pentru a curma fatalitatea reîngrăşării care apasă pe umerii celui obez, odată pornit la drum, Protal (DIETA DUKAN) propune, în schimbul a două măsuri simple şi puţin frustrante, regăsirea unei spontaneităţi alimentare şi uitarea meselor frugale care îl revoltă pe cel obez.

• Această nouă îndrumare impune într-un mod strict şi regulat pentru tot restul vieţii o zi prestabilită de proteine pure pe săptămână  
• asocierea acestei măsuri de bază cu încă una şi mai simplă şi mai puţin restrictivă: să consu­maţi în fiecare zi trei linguri de tărâţe de ovaz.

Aceste două măsuri asociate, dacă sunt urmate cu stricteţe, sunt de ajuns pentru a-i veni de hac obezităţii. Ambele acţionează la rădăcina răului, exact în locul unde apare această uşurinţă de a trage foloase de pe urma alimen­telor, acolo unde alimentele şi caloriile pătrund în organism.

In plus, asociind aceste două măsuri, stabilizarea defi­nitivă a planului Protal beneficiază şi de o armă suplimen­tară, un atu puţin vizibil, dar decisiv, puterea de învăţare pe care Protal o dezvoltă de-a lungul întregului drum parcurs pentru a slăbi şi pentru a consolida greutatea pierdută.

O persoană grasă sau obeză care a slăbit 5, 10, 15, 20 sau 30 de kilograme cu Protal a ajuns, parcurgând succesiv cele patru regimuri, la o cunoaştere viscerală şi instinctivă a valo­rii alimentelor.care îl pot ajuta să slăbească sau să se stabili­zeze şi şi-a însuşit reflexe pe care nu le va mai abandona niciodată cu totul.

De ce joia?

"In perioada în care aşezam diferitele piese a ceea ce urma să devină Protal, simţeam nevoia ca din etapa de sta­bilizare a greutăţii pierdute, să facă parte un rest de îndru­mare sub forma unei întregi zile de proteine pure, care să funcţioneze ca un corector al exceselor săptămânii şi aveam obiceiul de a prescrie astfel pe reţetele mele: „Respectaţi o zi de regim cu proteine pure pe săptămână".  Şi această îndrumare era urmată cu succes un anumit timp, apoi se estompa lent şi sfârşea prin a fi abandonată. Iar pacienţii mei îmi explicau că această îndrumare, deşi simplă şi uşor de urmat, era tot timpul mutată, reportată şi sfârşea prin a dispărea sub puterea focului continuu al invitaţiilor şi al activităţilor cotidiene.

Prin urmare, într-o zi am decis să stabilesc într-o ma­nieră directivă această zi, impunând la întâmplare joia. De atunci şi ca prin minune, totul s-a schimbat subit. Pacienţii o urmau şi erau consecvenţi, pur şi simplu pentru că nu erau ei cei care să o fi ales, căci nimic nu este mai greu pentru cel gras ca faptul de a trebui să aleagă el însuşi momentul încercării sale.

într-o zi, o pacientă m-a întrebat de ce trebuia să fie joia şi nu o altă zi şi i-am răspuns că joia era „ziua Z"¹ şi de atunci am păstrat această versiune. Bineînţeles, acest răs­puns este o butadă, dar ea exprimă perfect caracterul impus şi nenegociabil al acestei zile de redempţiune a cărei func­ţie capitală de redută împotriva diverselor excese ale săptă­mânii este prea importantă pentru a fi lăsată la alegerea celui sau celei care trebuie să o respecte."

sursa: Nu stiu sa slabesc, dr. Pierre Dukan